Te trezeşti dimineaţa la 6:00 ca să poţi avea grijă şi de tine şi să faci o sală: yoga, abs&arms, deep muscle, small muscle, ass muscle, face muscle, long and short muscle. Cum adică nu mergi la sală? Ha! Simpatică mai eşti! Faci grup separat, da? Tu nu ai nevoie, eşti deasupra noastră?

După sală, dus, haine şi mai ales machiaj. Cum adică să ţi se vadă cearcănele? Ce? Tu nu dormi?

De la 9-17:00 program de forţă mentală. Bine fie, asta include şi Facebook, Twitter, ce a mai făcut prietenă, ce rochia şi-a luat de la Paris, ce poză am azi la status şi cu urmările…

De la 18:00…pentru că nu poţi pleca la program ca nu dă bine. Şi ce dacă ai copii, de-asta vi la muncă ca să pleci la copii?

Revenim! De la 18:00 pleci spre casă: 30-40 min drum.

Când intri în casă, un simpatic de vreo 80 cm înălţime îţi sare în braţe: Mamiiiiiiii! Unde ai fost până acum? Mi-ai adus ceva? Ai ciocolată? Pot să mă uit în geanta la tine? Ne jucăm ascunselea? Parcă te şi loveşte în moalele capului – unde aş putea să mă mai ascund pentru a 324 oară în cele 4 locuri şi jumate? Dar nu, trebuie, că dacă nu îi dai atenţie nu eşti părinte care îşi respectă copilul, nu îi dai atenţie dezvoltă ADHD, tipa, sare, înjura, loveşte şi toate formele vizibile de atragere de atenţie.

Pe urmă interminabilele discuţii cu prietenii: cum? Al tău nu ştie să facă caligrafie la 5 ani? Nu se poate! Al meu merge la karate, la chitară, la desen, la înot şi are numai 4 ani. Vai ce mândră sunt de el şi cât de deştept şi frumos e şi cum ştie să mănânce tot cu furculiţa şi cuţitul şi mă ascultă şi vai cât de deştept e, ţi-am zis? si şi şi şi şi tu te uiţi frumos şi zâmbeşti. Îţi imaginezi în momentele ălea o scenă de desene animate… fără detalii suplimentare.

Şi te mai vezi şi tu cu prietenii din când în când că doar nu eşti singur pe planeta asta şi nici născut în bulă nu eşti. Atunci să vezi: ce maşină are, ce casa are, ce telefon are, ce aplicaţie are, ce team building are şi lista poate continua la nesfârşit. Totul este despre ce are, niciodată despre ce simte.

Doamne fereşte! Doamne fereşte să nu ai căsnicie fericită şi părinţi care să te ajute că eşti: săraca de ea! Ce viaţă grea!

A… săracul, l-am uitat pe iubitul, soţul, amantul său orice altă formă de acuplare! Cum adică câtă atenţie îi dai pe zi? Tu vorbeşti serios? Să fie fericit că mă are! ( Pe asta am auzit-o de curând)

Şi tu? Tu unde mai eşti tu? Mai ai timp să simţi ceva?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s