Braşov, oraşul meu de suflet!

Cu privirea semeţ ridicată în mijlocul oraşului, mă uit de jur împrejur.. privesc, analizez… îmi place şi zâmbesc. Îmi place oraşul meu, mă simt bine când mă plimb pe străzile lui cu aer de stăpân absolut al tarii.

Parcă îmi zâmbeşte complice şi mă invita să îl descopăr, cu străzile înguste şi arhitectura veche, oameni care nu se grăbesc pe străzi de parcă ar fugi de ceva ascuns de care nici ei nu ştiu; în schimb… privesc… se relaxează… şi ce îmi place cel mai mult, zâmbesc. Acel zâmbet care te invită la un gând cald şi speranţa că oraşul meu e cel pe care îl doresc.

În plimbările pe aleea cumpărăturilor, te regăseşti în secolul al XVIII-lea, unde oamenii s-au iubit, urât şi şi-au trăit momentul. Parcă şi văd un Gavroche micuţ, cu şapca ştrengăreşte pe un ochi, alergând cu trenuleţul din lemn la subraţ şi mama admonestându-l să se potolească.

Femei şi bărbaţi îmbrăcaţi eleganţi ieşind la o plimbare şi discutând… Oare s-au întrebat vreodată cum va arăta Brasovul meu? Oare s-au gândit vreodată dacă o să ne placă clădirile lor.?

Îmi place oraşul meu cu expoziţii şi clădirile înghesuite, frumos colorate, care parcă spun: Uită-te la mine! Ba la mine!.. iar eu le aleg pe toate şi le zâmbesc. Îmi plac aleile cu pavajele denivelate în care mi se împiedică picioarele şi îmi imaginez trăsurile vechi, cu doamne elegante, care au trecut pe acolo, care au aplaudat comediile şi au plâns dramele puse în scena în teatrul braşovean.

Iubesc aerul de vechi al centrului istoric amestecat cu cel nou, al imaginii hollywoodiene de pe Tampa împreună cu cel occidental din Poiană. Toate se îmbină sub bolta de oraş de suflet unde te poţi distra, plimba şi veseli în voie.

img_1893_1024

Anunțuri

Orasul meu de suflet!

Cu privirea semet ridicata in mijlocul orasului, ma uit de jur imprejur..privesc, analizez…imi place si zambesc. Imi place orasul meu, ma simt bine cand ma plimb pe strazile lui cu aer de stapan absolut al Romaniei.
Parca imi zambeste complice si ma invita sa il descoper, cu strazile inguste si arhitectura veche, oameni care nu se grabesc pe strazi de parca ar fugi de ceva ascuns de care nici ei nu stiu ; in schimb… privesc… se relaxeaza… si ce imi place cel mai mult, zambesc. Acel zambet care te invita la un gand cald si speranta ca orasul meu e cel pe care il doresc.

In plimbarile pe aleea cumparaturilor, te regasesti in secolul al XVIII-lea, unde oamenii s-au iubit, urat si si-au trait momentul. Parca si vad un Gavroche micut, cu sapca strengareste pe un ochi, alergand cu trenuletul din lemn la subrat si mama admonestandu-l sa se potoleasca.

Femei si barbati imbracati eleganti iesind la o plimbare si discutand… Oare s-au intrebat vreodata cum va arata Brasovul meu? Oare s-au gandit vreodata daca o sa ne placa cladirile lor…?

Imi place orasul meu cu expozitii si cladirile inghesuite, frumos colorate, care parca spun: uita-te la mine! ba la mine…iar eu le aleg pe toate si le zambesc. Imi plac aleile cu pavajele denivelate in care mi se impiedica picioarele si imi imaginez trasurile vechi, cu doamne elegante, care au trecut pe acolo, care au aplaudat comediile si au plans dramele puse in scena in teatrul brasovean.
Iubesc aerul de vechi al centrului istoric amestecat cu cel nou, al imaginii hollywoodiene de pe Tampa impreuna cu cel occidental din Poiana. Toate se imbina sub bolta de oras de suflet unde te poti distra, plimba si veseli in voie.